Dragi vizitatori, site-ul nostru a devenit zilele acestea ţinta „judecăţilor de valoare" oferite de respectabilul cotidian Luptă în Gorj.  După cum reiese şi din denumirea sa, jurnalul cu pricina are o apetenţă  pantagruelică pentru exploatarea sau inventarea unor situaţii conflictuale, astfel că imaginaţia şi, mai ales, bunăvoinţa acestuia nu ne-au iertat.

Selectând pe criterii de „moralitate" una (singura, de altfel, vulnerabilă) din fotografiile incluse în galeria noastră foto, autorul „savurosului"articol se arată scandalizat de imaginea cu pricina: o tanără urcată ilegal (!!!) pe masa tăcerii şi fotografiată din spate.

Nu doar sensibilitatea culturală a autorului se arată lezată, ci şi cea a reprezentanţilor Centrului „Constantin Brâncuşi" cărora li s-a servit, probabil, pe tavă, respectiva fotografie, izolată anterior de restul mult mai numeors al surorilor sale mai mult decât decente expuse de noi. Dar grâul are şi neghină, iar cultivatorii de „lupte" n-ar fi putut pierde ocazia unui asemenea subiect. Ce dacă site-ul promovează judeţul? Ce dacă oferim informaţii privind administraţia, cultura, educaţia, afacerile, ONG-urile, sportul, sănătatea, tursimul şi cazarea etc. etc. etc. la nivelul judeţului nostru? Fotografia malignă trebuie condamnată! Ea indică o ilegalitate! şi mai grav, din spate!  Concluzia? Site-ul promovează judeţul „cu fundul" (nu vă speriaţi, moraliatea autorilor nu uzează de ghilimele). Or, dacă ilegalitatea acţiunii surprinse ar trebui să-i privească direct pe cei însărcinaţi (contracost şi cu contract de muncă) de paza monumentelor, unghiul din care a fost surprinsă fotografia aparţine artistului fotograf. Da, artistului, ştiţi dumneavostră, acela adus la tribună adesea sub acuza de imoralitate. Da, vă amintiţi corect, a fost şi cazul lui Caragiale cu comediile sale „imorale" şi al avangardiştilor citaţi de-a dreptul la tribunal, căci, nu o dată, publicul receptor a omis (ce păcat!) că moralitatea nu aparţine obiectului, ci privirii care contemplă.  Poate că actul surprins a fost, în sine, amoral (căci până la imoral e cale lungă), dar transfigurarea lui artistică îl absolvă de orice sancţiuni. Asta, fireşte, pentru cei care înţeleg despre ce vorbim, pentru cei care chiar cred că artiştii fotografi sunt mai mult artişi decât fotografi. Cât despre Centrul „Constantin Brâncuşi", ne-ar fi plăcut ca reprezentanţii acestuia să fi putut delimita net diferenţa dintre realitate şi imaginea artistică. Nu face nimic, înţelegem, a fost mai uşor să se perceapă „denigrarea"operelor pe care domnia lor le promovează, nu-i aşa, cu atâta succes, căci nu mai avem loc de turiştii ce se înghesuie în Parcul Central an de an, vară de vară, sau, mai exact, niciodată. Cât despre memoria marelui maestru care a fost, într-adevăr, Constantin Brâncuşi, să spunem doar că nişte „vecini de breaslă artistică" din aripa franceză, destul de renumiţi şi ei, nu se prea sfiau să-şi vopsească părul în verde (Baudelaire), sau să-şi plimbe langusta în lesă pe Champs-Elysées (Lautréamont), aşa de dragul modernităţii. Ei bine, de dragul, postmodenităţii, nu ni se pare nici nouă că promovarea acestei simple şi unice fotografii  e atât de blamabilă, mai ales că, iată, sensibilitatea lumii noastre reperează mult mai repede şi mai zgomotos mai întâi un posterior şi apoi o operă de artă, căci puţin probabil ca Luptă în Gorj să fi preferat să publice un articol dedicat monumentelor „pure" în locul celui pe care l-a publicat deja, siropându-l cu aluzii politice şi instituţionale ca să se încadreze mai bine în imaginea pe care cotidianul însuşi o formează prin creaţii personale (şi, uneori, ficţionale) Gorjului. Doar dânşii nu promovează judeţul cu „fundul",  ci cu capul... gol.

P.S. Multumim pentru reclama!